Avem fericire de vânzare!


M-am rătăcit prin magazinele alea mari din centru şi am fost fascinată de fericirea prefăcută a manechinelor. Îmi persistă în minte rochiile lungi , frumoase şi scumpe ce îmbracă plasticul ăla scheletic care ar vrea să arate doar supleţe şi fragilitate dar într-un final e doar un plastic.
Nici măcar nu i-am zâmbit vânzătoarei , pentru a economisi fericirea...
Dar ce îşi mai poate cumpăra cu fericirea un om bolnav?

               Cât lux, câtă irosire neîncetată de viață, câtă bătaie inutilă  din aripi ! Clipesc cu putere și îi dau vieții un brânci. Farmaciile mă așteaptă... Să lipesc strâns de mine fericirea să nu îi dau drumul niciodată, să facă parte din pielea mea, din sângele meu, din globulele mele roșii să însuflețească și să dividă cromozomi! Nu cred că nu mi-ar ajunge toate pastilele din lume și cred că farmacistele mă vor invidia pentru înverșunarea cu care le voi colecționa pe toate , pentru toți banii pe care îi voi pierde atât de aiurea pentru medicamente inutile dar nu  le va părea rău pentru că vor ști că voi face datorii pe viață!

Eu și viața suntem o dihotomie complexă și muribundă! Voiam să mă lepăd de farmec , să mă dezbrac de culoare și privirile tuturor bărbaților mi se păreau dușmănoase! Am râs mult și isteric de egoismul lor prea puțin mascat , peste care alunecau propriile nevroze. Îi priveam în ochi și râdeam, câtă fericire! Nici toate drogurile din lume nu mi-ar fi putut oferi asta.

Câtă libertate! Și ce înfiorător să te lovești zilnic de atât de multe măști atât de bine pictate, atât de inocent și de ipocrit întipărite de fețele purtătorilor. 


M-a întrebat o bătrânică, ce îmi părea tânără și frumoasă dar în a cărei vorbe recunoșteam începutul lumii, m-a întrebat ce am de gând.
I-am răspuns atât de răutăcios încât cred că Sifis ar fi fost mai supărat decât a fost după condamnarea lui Zeus, defapt i-am răspuns atât de nepăsător asta probabil a zguduit toți zeii:
"Mamaie, veziți de treabă, am și eu o vârstă!" am accentuat parcă cu răutate, am întors capul și când m-am uitat la poalele rochiei am văzut fluturi morți și bătrâna niciunde!
Am căutat-o toată ziua prin magazine de parcă acolo ar fi locul ei. Cine știe ce morminte păzește , cine știe ce dureri ale omenirii plânge, cine știe ce deznădejde are în fața lumii năucitoare și neîndurătoare în care a fost obligat prinsă! Am vrut să o salvez, chiar am vrut, am căutat în stânga și-n dreapta , am intrat  în magazine peste magazine și nici urmă de ea. Nu am găsit-o nici în magazinul cu icoane și de acolo Iisus mă privea cu imputare cu miile Lui de ochi , nu cu asprime, nu cu răutate, cu o infinită blândețe. Poate a salvat el bătrâna, poate a luat-o înainte de a-mi auzi răspunsul!

Ca într-un film vechi, alb - negru am privit oamenii în ochi, am încercat să văd dincolo de măști. Trecătorii sunt niște parodii ieftine și proaste ale divinității. Predominare nezâmbetului mi-a complicat boala, Bacovia ar muri din nou de bucurie dacă le-ar vedea fețele îndurerate și reci și gândurile sinistre, macabre plutind prin aer. 

Dacă închid ochii orașul meu e cel mai frumos, mai fericit ! E împânzit de magazine și de oameni împliniți și zilnic te poți lua de mână cu o bătrânică  înțeleaptă. Orașul nostru e Raiul, intrarea e atât de păzită pentru că aparențele predomină locul, și mă întreb unde este speranța?

M-am rătăcit prin magazinele alea mari din centru şi am fost fascinată de fericirea prefăcută a manechinelor. Și în ele am recunoscut toată nefericirea oamenirii. poate până la urmă plasticul e de vină. Dar mă tem că oamenii sunt rezistenți la călduri infinite, rezistă dureri înfiorătoare, nu se lasă modelați, nu opresc timpul pentru a lăsa convoiul stărilor să treacă.

M-am rătăcit prin magazinele alea mari din centru și toți bătrânii au murit!

11 comentarii:

Costea spunea...

Fericirea nu se cumpăra cu bani.

Andro spunea...

Atit de mult doare ceea ce scrii...

Anemona spunea...

..Dar cu ce putem cumpara fericirea?

Hribso spunea...

Uneori oamenii chiar au nevoie de masti...

Lxi spunea...

Fericirea adevarata e o clipa.Mai mult n-ar putea indura firea omului care deseori intr-o viata indelungata nu ii este dat sa o intalneasca,nici macar sa se apropie de ea.
Ma bucur ca te-am recitit,imi face bine:)

Izabella Stefania spunea...

Pfff, genial! Scrii superb si in felul asta abstract ai atat de multa dreptate!

FadeToBlack spunea...

God! Doar ce am dat din greşală pe blogul tău .. Şi.. Şi am rămas plăcut consternată de felul în care îţi exprimi sentimentele , de felul cum scrii ...De postăriile tale în care pui atâta suflet .. Vreau doar să te felicit pentru chestia asta ... Nu pot decât să-ţi spun că postările tale sunt geniale.. tu eşti genială. Nu ştiu cum reuşeşti să scrii aşa.

Cristina C spunea...

Salut!
Ai un blog interesant... am inceput sa te urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
si daca ai placere sa ma urmaresti...
:) O primavara frumoasa iti doresc!

Laura C. spunea...

Fericirea nu se poate cumpara, nu se gaseste pe toate drumurile si nu se gaseste in lucrurile materiale.

Pictorul spunea...

"Gandirea pozitiva e opusul gandirii." (Peter Esterhazy)

Bianca Badea spunea...

Monologuri ca cel pe care l-am citit eu aici sunt intotdeauna fascinante de citit!