Strălucirea pală a mărgelelor de sticlă!(S1 pt D.)

 Dragă D. ,

Câtă dreptate aveai când îmi spuneai că suferinţa e stilul iubirii noastre . Dar cum iubirea era gratuită am muşcat din ea fără pic de teamă . Am realizat prea târziu ... Dacă aş fi ştiut că părăsind un păcat îmi asum alt păcat...
  
Cine ar fi crezut că dintr-o  relație în care ți-ai pierdut sufletul cum îți pierd alții mințile , dintr-o astfel de  poveste de dragoste eșuată lamentabil , la sfârșit vei rămâne inexplicabil cu și mai multă dragoste ?

Mă întreb dacă durerea asta din urmă inexplicabilă , apasătoare , durerea asta și lumea ei nevăzătoare bătându-se sinucigaș în beznă , ar trece dacă ai fi aici cu mine ? D. dragă , orgoliile astea ale noastre nu ne-au ajutat niciodată cu nimic  , au distrus încetul cu încetul tot  ce avea fiecare din noi mai bun . 


Dragule , nu mai am 14 ani să mă sting pentru o iubire care nici măcar n-a fost , să urlu cât  pot  de tare "Ar fi trebuit să pleci mai puțin sau chiar deloc ! ".  Mi-aș dori să am naivitatea copilului de patru ani . Mi-aș dori să te iau de mână și să  îți spun : ” Uite , ia sufletul meu , ți-l dau cum ți-aș da cea mai bună acadea a mea . Ia-l și ai mare grijă de el ! O să te vindece , durerea o să treacă , nu-i așa ... ?”
3963858595_a8de05976c_z_large

Acum taci , e rândul meu să spun ce am de spus ! Cred că poți ghici dincolo de ochii mei , dincolo de gândurile mele ,cred că poți intui acel inexplicabil , poate prea complex , or poate prea simplu , acel  "ceva" care dincolo de aparențe , dincolo de încercare ta eșuată de-al ascunde de  curiozitatea fină a spiritului , stă și așteaptă ! Acel "ceva" care îți însoțește stângaci pulsul , respirația ,  fiecare tușă inexplicabilă a ființei tale , e încă acolo , îi simt vibrația unică : Sentimentul !

Probabil că îți încipui că sunt o nebună , care insomniacă , îți scrie din castelul ei aflat între noapte și zi , la intersecția palpabilă a două stări , ura și iubirea ! E probabil prea târziu pentru tine , probabil de multe ceasuri pleoapele fine îți ating gingașii ochi . E târziu într-adevar , defapt chiar nu îmi pot da seama , eu de mult nu mai respect regulile jocului , de mult existența mea inoportună nu mai depinde de secunde , viaţa mea nu se mai zbate între repere fixe . Nu îți face griji , îmi permit acest lux , acest dans al ceasurilor , am început să cred că improvizația e noua mea natură ! Nu am nevoie de puncte fixe de care să mă susțin , nu am nevoie de alt amator coregraf  , care la fel ca și mine nu întelege iubirea . Acum la această oră prea târzie am nevoie doar de câteva clipe de liniște . Atât !
Tumblr_m4fkn97sjt1rvyuywo1_500_large
Vreau să aud respirația neîntreruptă a aerului , să aud prin timp glasul tău . Nu am nevoie de niciun decor ,  jos măștile ,  gata cu trucajele ! Mâine vei fi și tu aici , e destul loc în acest imens castel , ura și iubirea au distrus totul !
Acest ultim contact dintre noi vreau să fie magnific ! Atât . Magnific ! Dar nu e nevoie să spui nimic ! Acest echilibru , poate puțin nociv , care se balansează invizibil între ale mele simțiri și ale tale renăscute sentimente , este vital , este arta noastră , marea noastră capodoperă ! Nu trebuie să știe nimeni , în această tăcere nu avem nevoie de ei , ei sunt nebunii ! E ultimul act , ai să fim magnifici , dragule !



Nu mă aștept să mă poți ierta vreodată . De când ți-am greșit , luminile mele se varsă în vid . Tu știi ce greu e să înveți un orb ce e vederea ? Mi-a fost atât de greu să te învăț iubirea ! Sau oare  tu mai învățat pe mine ?  Oricum unul dintre noi a învățat-o pe de-a rost , și am pierdut demni de milă lupta cu lumina , lupta cu iubirea , am ajuns orbi ! Orbi în tăcerea neclintită încercăm să facem rolul vieții noastre , riscant , inutil poate !


M-am pierdut , prietene, și numai oamenii pierduți iubesc cărările frânte pentru că ei adoră aventura . Ei bine eu o detest , eu m-am pierdut de tine ...ai plecat la apus lăsând hotarele pe umerii pământului , ce joc de-a viața și de-a moartea . Ai făcut-o ca să scapi de mine și de neacceptatea mea greșeală ! De la un capăt al lumii la celălalt podul iubirii noastre a început să se destrame . Greșeala mea se pare , a zdruncinat pământul mai mult ca moartea Julietei ! Dar dacă omenirea ar depinde de noi te-ai întoarce ? Taci ! Omenirea nu depinde de nimeni ..

390695_336339689717527_325271554157674_1255537_1849741011_n_large
Chiar dacă nu mai am patru ani , sunt pregătită să te iau de mână !
Te-am aşteptat o viaţă , o să te aştep şi-o moarte ...

P.S : Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct !


385814_10150486325261604_248438576603_9221819_1111729832_n_large

                                                                                                                             Ana

13 comentarii:

Rebeca C. spunea...

Wow...cu câtă pasiune ai scris. Superb...

Încheierea mă fascinează..
"Chiar dacă nu mai am patru ani, sunt pregătită să te iau de mână!
Te-am aşteptat o viaţă,o să te aştep şi-o moarte...

P.S: Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct!"
<3

Sweet Lemon spunea...

N-am mai trecut pe aici de ceva timp... si nici tu nu ai mai scris. Imi place ce-am citit... chiar daca e... trist... :(

vioreld spunea...

Wow...scrii minunat. Iti multumesc pentru comm-ul tau si mai ales pentru faptul ca prin aceasta ocazie am dat peste tine si blogul tau.Imi place enorm de mult blogul tau si l-am adaugat in blogroll pentru ca am de gand sa te urmaresc zilnic .

Succes in continuare in tot ceea ce-ti propui !

andrei.csb spunea...

Wow:) Superb.. Deci vreau si eu o asa scrisoare plina de sentimente:):X

(Si eu te urmaresc de acum!:)

Claudiaa spunea...

"Ar fi trebuit să pleci mai puțin sau chiar deloc!"
Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct!

Astea doua sunt... fara cuvinte..

Imi place enorm cum scri! am trecut prin ceva asemanator nu de mult..

Gabriela spunea...

WoW! Scrii superb:X Cu siguranta te voi urmari si eu<3 :*

Andrei Robert spunea...

Tot ce am citit mi-a placut, insa aceste doua fraze sunt..."Ar fi trebuit să pleci mai puțin sau chiar deloc!"
Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct!"
M-au atins...Pentru mine au insemnat doua versuri adevarate!
Felicitari pentru ce ai scris aici, pentru regasire...

C.L.M. spunea...

profunzimeeee!!!

Anna spunea...

Îți ador felul de a scrie! Mă bucur că și ție îți place blogul meu! :)

Ana-Maria spunea...

Vă mulțumesc enorm că ați trecut pe aici și că nu m-ați uitat! Timpul nu mi-a mai permis de mult să postez dar m-am întors!

Nymphetamine spunea...

ma bucur ca ai mai scris ceva. iar postarea asta mi-a placut enorm.

ionelabejenaru spunea...

poate omenirea nu depinde de voi, si ce daca...dar sunt sigura ca exista lumi spirituale ,precum a mea, care are nevoie de asemenea postari ca de-o cana rece cu apa...esti grozava si-mi pare rau ca nu te-a gasit pina acum

ionelabejenaru spunea...

am citit intr-o rasuflare tot ce ai scris...ador muzica si imaginile...fara indoiala voi mai trece pe aici...te invit si la mine...multa bafta