Strălucirea pală a mărgelelor de sticlă!(S1 pt D.)

 Dragă D. ,

Câtă dreptate aveai când îmi spuneai că suferinţa e stilul iubirii noastre . Dar cum iubirea era gratuită am muşcat din ea fără pic de teamă . Am realizat prea târziu ... Dacă aş fi ştiut că părăsind un păcat îmi asum alt păcat...
  
Cine ar fi crezut că dintr-o  relație în care ți-ai pierdut sufletul cum îți pierd alții mințile , dintr-o astfel de  poveste de dragoste eșuată lamentabil , la sfârșit vei rămâne inexplicabil cu și mai multă dragoste ?

Mă întreb dacă durerea asta din urmă inexplicabilă , apasătoare , durerea asta și lumea ei nevăzătoare bătându-se sinucigaș în beznă , ar trece dacă ai fi aici cu mine ? D. dragă , orgoliile astea ale noastre nu ne-au ajutat niciodată cu nimic  , au distrus încetul cu încetul tot  ce avea fiecare din noi mai bun . 


Dragule , nu mai am 14 ani să mă sting pentru o iubire care nici măcar n-a fost , să urlu cât  pot  de tare "Ar fi trebuit să pleci mai puțin sau chiar deloc ! ".  Mi-aș dori să am naivitatea copilului de patru ani . Mi-aș dori să te iau de mână și să  îți spun : ” Uite , ia sufletul meu , ți-l dau cum ți-aș da cea mai bună acadea a mea . Ia-l și ai mare grijă de el ! O să te vindece , durerea o să treacă , nu-i așa ... ?”
3963858595_a8de05976c_z_large

Acum taci , e rândul meu să spun ce am de spus ! Cred că poți ghici dincolo de ochii mei , dincolo de gândurile mele ,cred că poți intui acel inexplicabil , poate prea complex , or poate prea simplu , acel  "ceva" care dincolo de aparențe , dincolo de încercare ta eșuată de-al ascunde de  curiozitatea fină a spiritului , stă și așteaptă ! Acel "ceva" care îți însoțește stângaci pulsul , respirația ,  fiecare tușă inexplicabilă a ființei tale , e încă acolo , îi simt vibrația unică : Sentimentul !

Probabil că îți încipui că sunt o nebună , care insomniacă , îți scrie din castelul ei aflat între noapte și zi , la intersecția palpabilă a două stări , ura și iubirea ! E probabil prea târziu pentru tine , probabil de multe ceasuri pleoapele fine îți ating gingașii ochi . E târziu într-adevar , defapt chiar nu îmi pot da seama , eu de mult nu mai respect regulile jocului , de mult existența mea inoportună nu mai depinde de secunde , viaţa mea nu se mai zbate între repere fixe . Nu îți face griji , îmi permit acest lux , acest dans al ceasurilor , am început să cred că improvizația e noua mea natură ! Nu am nevoie de puncte fixe de care să mă susțin , nu am nevoie de alt amator coregraf  , care la fel ca și mine nu întelege iubirea . Acum la această oră prea târzie am nevoie doar de câteva clipe de liniște . Atât !
Tumblr_m4fkn97sjt1rvyuywo1_500_large
Vreau să aud respirația neîntreruptă a aerului , să aud prin timp glasul tău . Nu am nevoie de niciun decor ,  jos măștile ,  gata cu trucajele ! Mâine vei fi și tu aici , e destul loc în acest imens castel , ura și iubirea au distrus totul !
Acest ultim contact dintre noi vreau să fie magnific ! Atât . Magnific ! Dar nu e nevoie să spui nimic ! Acest echilibru , poate puțin nociv , care se balansează invizibil între ale mele simțiri și ale tale renăscute sentimente , este vital , este arta noastră , marea noastră capodoperă ! Nu trebuie să știe nimeni , în această tăcere nu avem nevoie de ei , ei sunt nebunii ! E ultimul act , ai să fim magnifici , dragule !



Nu mă aștept să mă poți ierta vreodată . De când ți-am greșit , luminile mele se varsă în vid . Tu știi ce greu e să înveți un orb ce e vederea ? Mi-a fost atât de greu să te învăț iubirea ! Sau oare  tu mai învățat pe mine ?  Oricum unul dintre noi a învățat-o pe de-a rost , și am pierdut demni de milă lupta cu lumina , lupta cu iubirea , am ajuns orbi ! Orbi în tăcerea neclintită încercăm să facem rolul vieții noastre , riscant , inutil poate !


M-am pierdut , prietene, și numai oamenii pierduți iubesc cărările frânte pentru că ei adoră aventura . Ei bine eu o detest , eu m-am pierdut de tine ...ai plecat la apus lăsând hotarele pe umerii pământului , ce joc de-a viața și de-a moartea . Ai făcut-o ca să scapi de mine și de neacceptatea mea greșeală ! De la un capăt al lumii la celălalt podul iubirii noastre a început să se destrame . Greșeala mea se pare , a zdruncinat pământul mai mult ca moartea Julietei ! Dar dacă omenirea ar depinde de noi te-ai întoarce ? Taci ! Omenirea nu depinde de nimeni ..

390695_336339689717527_325271554157674_1255537_1849741011_n_large
Chiar dacă nu mai am patru ani , sunt pregătită să te iau de mână !
Te-am aşteptat o viaţă , o să te aştep şi-o moarte ...

P.S : Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct !


385814_10150486325261604_248438576603_9221819_1111729832_n_large

                                                                                                                             Ana

Comentarii

Rebeca C. a spus…
Wow...cu câtă pasiune ai scris. Superb...

Încheierea mă fascinează..
"Chiar dacă nu mai am patru ani, sunt pregătită să te iau de mână!
Te-am aşteptat o viaţă,o să te aştep şi-o moarte...

P.S: Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct!"
<3
Sweet Lemon a spus…
N-am mai trecut pe aici de ceva timp... si nici tu nu ai mai scris. Imi place ce-am citit... chiar daca e... trist... :(
vioreld a spus…
Wow...scrii minunat. Iti multumesc pentru comm-ul tau si mai ales pentru faptul ca prin aceasta ocazie am dat peste tine si blogul tau.Imi place enorm de mult blogul tau si l-am adaugat in blogroll pentru ca am de gand sa te urmaresc zilnic .

Succes in continuare in tot ceea ce-ti propui !
andrei.csb a spus…
Wow:) Superb.. Deci vreau si eu o asa scrisoare plina de sentimente:):X

(Si eu te urmaresc de acum!:)
Claudiaa a spus…
"Ar fi trebuit să pleci mai puțin sau chiar deloc!"
Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct!

Astea doua sunt... fara cuvinte..

Imi place enorm cum scri! am trecut prin ceva asemanator nu de mult..
Gabriela a spus…
WoW! Scrii superb:X Cu siguranta te voi urmari si eu<3 :*
Andrei Robert a spus…
Tot ce am citit mi-a placut, insa aceste doua fraze sunt..."Ar fi trebuit să pleci mai puțin sau chiar deloc!"
Nu am știut că voi avea nevoie de tine pentru a transforma linia în punct!"
M-au atins...Pentru mine au insemnat doua versuri adevarate!
Felicitari pentru ce ai scris aici, pentru regasire...
C.L.M. a spus…
profunzimeeee!!!
Anna a spus…
Îți ador felul de a scrie! Mă bucur că și ție îți place blogul meu! :)
Ana-Maria a spus…
Vă mulțumesc enorm că ați trecut pe aici și că nu m-ați uitat! Timpul nu mi-a mai permis de mult să postez dar m-am întors!
Nymphetamine a spus…
ma bucur ca ai mai scris ceva. iar postarea asta mi-a placut enorm.
ionelabejenaru a spus…
poate omenirea nu depinde de voi, si ce daca...dar sunt sigura ca exista lumi spirituale ,precum a mea, care are nevoie de asemenea postari ca de-o cana rece cu apa...esti grozava si-mi pare rau ca nu te-a gasit pina acum
ionelabejenaru a spus…
am citit intr-o rasuflare tot ce ai scris...ador muzica si imaginile...fara indoiala voi mai trece pe aici...te invit si la mine...multa bafta

Postări populare de pe acest blog

Subtereanul despotic al iubirii

Îmi spuneai să omor aşteptarea,am făcut-o!

Totul e stelar,prietene!