Jurnalul unei pasiuni. Cap.1:Apogeul
Se uita la ceas...Facu un efort si se ridica impleticindu-se...In ochii ei verzi nu se putea citi nelinistea...
Era o noapte terbil de intunecata..Ploaia alcatuia un paravan atat de dens ,incat farurile nu luminau mai departe de doi metri.La zgomotul motorului pornit inima ii tresari insesizabil..Mergea incet crispata pe volan...Se gandi ca ii vor trebui cel putin patru ceasuri pentru a ajunge acasa..Simti cum brusc puterile o parasesc: mainile ii tremurau,vederea i se incetosase...Trebuia totusi sa ajunga...
Lua hotarare sa isi acorde cateva minute de ragaz,isi aprinse o tigara si nelinistita o intoarse intre degete, apoi o duse la buzele crispate si trase cu sete din ea...Dupa a doua tigara se simti putin mai bine si considera ca poate merge mai departe...
Niciodata nu simtise o asemenea spaima ,era o femeie deosebit de puternica.Facu apel la calm si la stapanirea de sine ...Mai inainta cativa metri.Teama ii paraliza simturile,ii anahila reflexele.Privi cadranul de bord apoi ceasul.In 30 de minute nu parcursese decat 5km.Avu sentimentul neputintei si simti nevoia sa planga ca un copil..Ochii verzi straluceau nedefinit in intuneric..Piciorul,intr-o contractie nervoasa se sprijini pe accelerator.Masina devie brusc.Frana,stopa..Furtuna se dezlantuia: vantul isi urla neputinta in fata ploii neinduratoare..Cobora si fu izbita de duritatea apei ce cadea in cantitati enorme.Facu cu greu inconjurul masinii,incercand sa-si dea seama unde se afla ,nu exista nicio indoiala ca masina parasise drumul principal.
Pantofii i se impiedicau de trunchiuri. Nervozitate o cuprinse si ii arunca cat colo.Picioarele i se afundasera in noroi si piele i se zgarie de pietricelele adapostite de acesta,Se impiedica ...
Se intoarse zguduita de frig.Rotile patinau in noroi.Accelera la maxim.Masina tasni alunecand prin noroi...Automobilul se zdruncina groaznic.Totul se petrecu cu o repeziciune sfasietoare. Lipsita de directie masina o porni intr-o viteza nebuna catre o panta vertiginoasa si se prabusi in rapa ascunsa de negura noptii.
Dandu-se peste cap de mai multe ori femeia se simti invinsa,simti cum este prinsa intr-o capcana de fiare.Intr-o secunda isi dadu seama..
-Mor....Fetita mea...
Pentru prima data dupa ani buni,pe obrazul acestei femei luci o lacrima..
Numai avea puterea sa strige ,dar in acel uragan cine ar fi auzit-o...
-S-a sfarsit,reusi sa mai rosteasca...
Se sfarsise..In clipa aceea furtuna inceta, o liniste impresionanta se intinse peste infricosatorul spectacol.
Cine ar fi crezut ca femeia aceea neinduplecata de o frumusete magnifica ar fi putut fi doborata chiar de natura.Ea in fata careia nici un om nu ar fi indraznit sa comenteze, murise fara a-si gasi pacea, fara a-si intalni copila...
-S-a sfarsit,reusi sa mai rosteasca...
Se sfarsise..In clipa aceea furtuna inceta, o liniste impresionanta se intinse peste infricosatorul spectacol.
Cine ar fi crezut ca femeia aceea neinduplecata de o frumusete magnifica ar fi putut fi doborata chiar de natura.Ea in fata careia nici un om nu ar fi indraznit sa comenteze, murise fara a-si gasi pacea, fara a-si intalni copila...
O stea straluci pe cerul implacabil,apoi tot cerul se lumina de stele....
Va continua....
Comentarii
Multumesc pt cuvintele frumoase.>:D<
imi place sa citesc povestile pe capitole..
frumos :)!
imi place mult
astept continuarea