Tandru şi rece

Trec obosită prin zâmbetul tău încercând să îmi prelungesc singurătatea,
În urma iubirii a rămas un cimitir şi Pământul nostru ne dă sufletul lui străin şi gol pentru a adăposti noi iubiri.
Încerc să îl definesc pe Dumnezeu şi îmi închipui că la un semn făcut de tine mă pot rostogoli în Iad.
Nu trebuie să te las să-mi simţi emoţiile, trebuie să mă percepi rece, seacă, neutră, chiar proastă...
Ar trebui să ne despărţim privirile cât mai avem timp, înainte să ne lase amintirea urme sângerii în inimi
Mă lipesc de lumea ta şi tu închizi ochii, ridici din umeri, va veni o vreme când voi învăţa şi eu nepăsarea....
Mă întreb cât suflet am pierdut în îmbrăţişare, mă întreb dacă tu ştii?

Ca o trădare a verbului "a iubi" aş  vrea să pot să te urăsc!
Mă tem să nu mă joci ca pe ultima femeie la o partidă de cărţi,să nu mă dai pe fumul de ţigară, să nu pleci...
De câte ori am început să am încredere într-un bărbat a dispărut înainte să îi spun "vino!"
Totul îmi scapă de sub control şi mă întreb ce am căutat eu oare în promisiunile tale?
Mi-am îngrădit toate speranţele în palmele tale. Îm mine se frânge tragica idee că vei dispărea înainte de a-ţi termina ultima ţigară. Mă zbat într-un delir dureros între ce ar trebui să fac şi ce vreau defapt.
Toate intenţiile de a te strânge în braţe se împiedică în raţiune.
Dacă aş încerca să mă normalizez ar însemna să trec din azi în ieri ca şi cum nimic  nu s.ar fi întâmplat.
Mă tem că am destinul apei.Mă tem că tu eşti omul! Mă tem că o să mă consum într-o banală poveste de iubire.Mă tem de atâta temut.

Pronosticurile religioase sunt pe cale să se adeverească, toţi râvnesc la Paradis, dar cu toţi ne vom întâlni în Iad.Minte-mă până îţi dau lacrimile!
Când voi arde te voi privi în ochi, rece ,sec ,neutru ,prosteşte...
Eu nu mor ca Ioana D'Arc pentru o cauză nobilă, dar eu nici nu aud voci...
Visează-mă cum vrei, sunt doar vise..şi eu te visez uneori...
Aş vrea să pot opri cu un zâmbet toate ceasurile şi apoi să îţi fac semn să taci.
Comete şi-au întrerupt călătoria, când s-a oprit timpul ,ca să se uite la noi cum îmbătrânim.
Şi cred că dragostea e un asasin plătit ce nu omoară niciodată complet , distruge prin agonie!
Transformi minuciuna într-un adevăr acceptabil şi mă priveşti nepăsător în ochi, să-ţi fie ruşine!

Îmi place să îmi văd gândurile aruncându-se în faţa fiecărei maşini şi să îmi simt corpul înţepenit şi ochii pironiţi în gol.În climat ăsta intim predomină nefericirea.
Viaţa pe care mi-am dorit-o înainte să mă nasc contra-atacă viaţa pe care o duc acum.
Devin impersonală când vorbesc cu tine şi probabil îţi spun ce ţi-au mai spus şi altele
Mă întreb dacă ele au fost reci, seci, neutre, proaste?
Cu întârzieri savante m-aş lăsa ucisă de zâmbetul tău.
După ce am murit m-ai croit la loc după aceiaşi măsură, mă întreb de unde ştiai atâtea lucruri despre mine.

Astăzi nu mai vreau să pun întrebări despre sentimente, m-am săturat.
Astăzi vreau să fiu inima neagră şi să învăţ să urăsc fără să-mi pese.
Vreau să amestec prietenii intimi cu inamicii,strângerile de mână cu iubirea....
Nu vreau să jignesc oamenii cu supoziţiile mele, cu principiile mele
Astăzi voi da cu orgoliu de pământ , voi aduna firavele senzaţii cotidiene
Astăzi sunt rece, secă, neutră şi mai proastă decât ieri.....

P.S: Dacă te desprinzi ia-mă cu tine!


4 comentarii:

Deniza C. spunea...

O trădare adevărată a iubirii, e indiferența. Ura, e la un pas de iubire... e aproape, o parte din ea.
Să-ți mai zic că îmi place? Îmi place pentru că simt fiecare cuvânt trăit... dacă le ating, vibrează de emoție. Nu-ți mai zic nimic.
:D

Lxi spunea...

Atat de profund si de pur...:X

Ciprian Enciu spunea...

Mi-a placut ce am citit :)

Sweet Lemon spunea...

De câte ori am început să am încredere într-un bărbat a dispărut înainte să îi spun "vino!" - same feeling here :))
Frumos, dar eu tot astept sa avd o postare fericita scrisa de tine... :)