Tăiat necesar de aripi

Singur ţi-ai dinamitat soclul, vara se ascunde printre ţipete chinuite , ţipete ce îţi părăsesc buzele şi se aruncă spre mine...

Am primit neîmplinirea dragostei noastre ca pe o mutilare a dragostei în general, ca pe un eşec irecuperabil şi de atunci nu mai pot privi vara în ochi.

Vara asta îmi e atât de străină.Ei îi plac stridenţele şi îmi tratează calmul cu indiferenţă. În timpul secundelor impare îşi trimite armata de păsări spre mine...

Vara m-a întrebat de tine şi i-am spus că o trădezi cu păsările spin, că mă trădezi pe mine...
Vocea mea a sunat atât de trist , undeva dincolo de neîmplinire şi reproş, undeva dincolo de nefericire şi prima dată am văzut în ochii verii lacrimi...

Las memoria să se destrame şi să zboare departe, fluturii o însoţesc fantomatic, prea puţin palpabil dar în acelaşi timp dureros...

În sensul iubirii ne-am rătăcit amândoi, acest sens giratoriu de sentimente şi durere, această posibilă împlinire , care defapt e cel mai lamentabil eşec.

Nu clipi. Crudă pedeapsă această tăcere, crud început de vară, greieri efemeri fugind de mine...
E mult de atunci, îţi aminteşti?Undeva în tăcere, un fluture se juca cu anii mei, o salcie se pleca în faţa noastră îmărmurită şi vara pleca...Nu te speria acum e aici cu noi, o simt!

Asimetric văd prin timp, ce a fost , ce nu a fost...Văd nulitatea ascunzându-se nemiloasă în infinitate, ştie că infinitul nu s-ar putea ascunde niciodată în nimic...M-aş ascunde în tine dar niciodată nu m-aş putea ascunde de tine.Ce rost ar avea? Vara ne-ar găsi oriunde!
Sunt o aripă, eşti un val,sunt o clipire de gene, eşti surâsul, eşti totul ,sunt nimic! Sunt vara, tu eşti momentul în care moare totul!

Mă arunc în cea mai adâncă prăpastie :cerul, mi s-au frânt aripile, şi genele bat în semn de adio....
O lumină rece dezbracă o floare, defapt mi se pare că e doar o înscenare..

Las cuvintele ca dragoste şi fericire să se sinucidă în memoria florilor , cine are nevoie de cuvinte atât de mincinoase?Las vara să le îngroape, las naufragiile spaimii să le ducă dincolo de noi..

Pereţii respiră tăcerea, singuritate se joacă cu mine , se ascunde după firele de praf şi mă deprimă.
Înghesui stelele sub pernă şi te las să pleci...De tine cine are nevoie?

I-ai vândut verii iubirea noastră, şi nici măcar nu ai vândut-o scump.I-ai dat-o pe câteva scoici, pe nişte aripi şi pe o inimă. Crezi că se merita?Pentru vară nu înseamnă nimic...

Mi-ai amputat aripile şi acum mă chinui şă supravieţuiesc cu aripile astea greoaie, insipide, apatice de piatră...Parcă nu sunt vie!Zborul meu ţi-ar fi putut fi bătaie de inimă , dar ai fost prea naiv, prea copil!

Beau singurătăţi, le simt cum mi se urcă la cap...Stau dreaptă , jumătate nostalgică , jumătate statuie! Stelele rămase pe cer mimează perfide strălucirea, din spatele lunii ne pândeşte vara. Mâinile îmi sunt nefiresc de reci, înţepenite, neclintite, caută ascetic prin gând atingeri de aripi...

Vara ne vede pe amândoi deşi suntem atât de departe, vare ne vede şi îi urlă lunii disperarea. Îi cere încă o pereche de aripi în speranţa că mă vor elibera de tine.

Aud păsările nenăscute chemându-ne, aştept pe o margine de lume sosire efemeră a lacrimilor.
În laşitatea mea inutilă am învăţat pe dinafară aceste cuvinte ce mă macină:"Lasă-mi aripile în pace şi pleacă!". La auzul lor vara s-a cutremurat neştiind că îţi sunt adresate ţie...

M-a părăsit definitiv, a plecat frenetic şi iraţional fără să asculte ce aveam de spus.De atunci sunt într-o stare de veghe neîncetată,simt cum mă strecoară timpul şi mă separă de lucrurile lumeşti, simt atingerea minutarului împungându-mi omoplaţii exact în locul în care cândva au fost aripi, exact în rana neconturată şi încă nevindecată.

Îi voi lăsa să mă tortureze până ce mă va ierta vara...


Iartă-mă că nu sunt Milphio şi că am înşelat vara, că am înşelat aşteptările tuturor!Poţi începe. Poţi fi tu primul care aruncă cu piatra...
Grăbeşte-te, au început din nou să îmi crească aripi, şi la cum cunosc eu vara va fi desigur martoră  acestei negrăite dureri!
Să ştii că nu te pot iubi toată viaţa, dar un infinit(vară) pot!




P.S. Vreau înapoi prima mea pereche de aripi!Negociază cu vara!Inima o poate păstra!
        
 Aimee

18 comentarii:

Raisa spunea...

Frumos..

Tibi spunea...

Foarte frumos. As vrea sa imi ia cineva si mie inima, sa nu mai simt...

A. spunea...

Foarte frumos.In special aici mi-a placut "Pereţii respiră tăcerea, singuritate se joacă cu mine , se ascunde după firele de praf şi mă deprimă." atat de minunat exprimat.Fundalul blogului m-a impresionat.Si tu esti un GENIU.Te astept si pe la mine,sa-ti dai cu parerea.

Suflet de copila spunea...

ce cuvinte....foarte frumos...:X

Adelina spunea...

just...speechless...<3

I`m yours. spunea...

Cât de frumos..

Lexii spunea...

"P.S. Vreau înapoi prima mea pereche de aripi!Negociază cu vara!Inima o poate păstra!"

Aww ! :x
Nimeni nu o putea spune mai bine ca tine.
Perechile tale de aripi le vei recupera,poate nu vor ca primele perechi ,insa te vor ajuta sa zbori mai departe.

Duduş spunea...

Vara m-a întrebat de tine şi i-am spus că o trădezi cu păsările spin, că mă trădezi pe mine...
superba postarea...

Ana-Maria spunea...

Vă mulţumesc tuturor pentru aprecieri!
Vă mulţumesc că îmi sunteţi aproape, nici nu ştiţi cât apreciez!

Tibi spunea...

Cu placere! :D

MiiutaChan spunea...

Foarte pătrunzătoare postarea, totuşi tristă---mă regăsesc şi eu printre vorbele tale...

Sunshine spunea...

Si daca n-o sa-ti primesti perechea de aripi, ce-o sa faci? Cum o sa convingi vara sa ti le dea inapoi?
E imposibil, nu?
Dar, incearca, vezi ce-o sa faca.


Si, nu-ti place ca-ti trimite armata de pasari?
Nu e genial cantecul lor?
Fi blanda cu ele, n-o sa-ti faca nimic.


Esti vie. Parca nu esti.
Dar e numai un "parca", care inca nu e neclar.

Ai grija.



P.S.: Te asteapta o leapsa la mine pe blog.


xo xo


Sunshine.

Lulu is Here.. spunea...

Genial. o.o

Ioana spunea...

frumos, indraznet, nostalgic.

Ana-Maria spunea...

@MiiutaChan :Mulţumesc!Îmi pare rău că te regăseşti,îmi pare rău că simţi ce simt şi eu..
@Sunshine: Nu cred că îmi voi recăpăta niciodată aripile înapoi, nu îmi voi recăpăta niciodată unica iubire înapoi, dar viaţa merge înainte.Cât despre păsări...le iubesc enorm, le ador cântecele dar uneori mă doare fericirea lor.Şi sunt o vie cu sufletul mort.

Şi îţi mulţumesc enorm pentru leapşă o să o fac când voi avea puţin timp!

Ana-Maria spunea...

@Lulu is here şi @Ioana vă mulţumesc din tot sufletul!

Ofiredeneînteles spunea...

cat de frumos :x

Ana-Maria spunea...

Ofiredeneînţeles: Mă bucur că îţi place!:X Te aştept oricând pe la mine!