Scrisoare despre Oameni(pentru suflet)




Dragule,


  Probabil te miră că îţi scriu,mă miră si pe mine...
  Dar îţi promit, o fac pentru ultima data!
  Iţi scriu pentru că lumea îmi pare din ce în ce mai fadă, mai străină, mai ipocrită.
  Iţi scriu pentru că nu mai am îngeri de aruncat spre tine, nu mai am umbre de împarţit cu noaptea...Nu mai sunt decât un sfârşit tragic a persoanei pe care o cunoşteai.
  Nu mai este prea mult, mă simt ostenită..Nu pot să inţeleg orele care aleargă delirant pe acelaşi traseu vieţi întregi...
  Nu mi-a mai rămas prea mult timp...Dar în timpul astă te rog să treci pe la mine... Singurătatea asta mă omoară!Când te voi simţi aproape aş putea renaşte din privirea ta căpruie, fragilă....
  Nu mai am timp să mă plâng cum o faceam la treisprezece ani...E prea târziu!Nu mai sunt un copil ce aleargă cu vântul, regretând că pierde mereu întrecerea cu acesta. Pur si simplu nu mai sunt..Acum vântul mă lasă în urmă..
  Dăcă mi-ai căuta ochii i-ai găsi printre zâmbete ude...Buzele au devenit închisoare de lux pentru cuvinte...Simt accentuarea fiecărei silabe, dar mimeni nu mă ascultă, nimeni! M-am hotărât să îţi scriu , pentru că intens m-ar fi durut să îţi vorbesc şi tu să nu mă poti înţelege.
  În această fărâmă de vreme între noi s-au aşezat oameni, scrieri literare , destine... 
  Doamne ! şi este o existenţa discontinuă,o dureroasă discordanţă între tine şi literar,între tine si mine. Cu toate astea îmi lipseşti şi îmi vei lipsi...
  Cred că eu nu te-am cunoscut niciodată. Ai fost mereu decorul meu interior...ai fost în gândul meu, în speranţe ...
   De zile întregi merg orbită dureros de oameni.Apar de nicăieri, mai răi ,mai cruzi , mai altfel...
Îmi e frică şi m-aş ascunde în mine dar ma tem să nu mă ating de tine, Suflete...
  Nu mai e mult ,din acest motiv îţi scriu ...Îngerii m-au lăsat pustie, goală..Mi-ai rămas doar tu , te simt cum te găndeşti în linişte la mine.
  Când o să plec te rog un singur lucru..Nu deveni Suflet-relicvă!
  Inima mea se apropie simbiotic de tine!
  Corpul mi se descompune în celule bizare...Nu pleca!Rămâi cu mine! Susţine-mi globulele roşii, au rămas atât de puţine..
  Acoperă-mi mâna cu ceva să nu se vadă scheletica ei durere...E albă , translucidă aş spune, mai e doar o fărâmă luminoasă de ţesut,neconturată...
  Miros a scriere veche, numai ochii au mai rămas din mine...Numai ochii!Epiderma amară a lumii le-a distrus culoarea, le-a măcinat-o...
  M-au distrus,Suflete Drag! Oamenii au muşcat din mine, neîndurator...Ce le pasă lor de durerea mea?
  Suferinţele lor m-au doborât ...mi-au intrat în vene, în sânge....
  Coloana asta infinită de suflete te va ataca şi pe tine.
  Dar te rog ,rezistă! 
  E o fisură iremediabilă în cuvântul oameni...
  Am privit azi toţi oamenii în ochi...Ce dureri, ce cicatrici... 
  Ce sunt oamenii în ochii oamenilor?
  Tu ,Suflete, nu te teme!
  Te vei descurca şi fără mine..
  Eu trebuie să plec, lumea asta nu este pentru mine.Oameni aştia nu mă înteleg, eu nu îi înteleg pe ei,eu îi iubesc , ei se iubesc pe ei.
  Oamenii aştia m-au îmbatrânit....
  Noiembrie se legă la ochi să nu îmi vadă disperare!
  Te las cu bine , mă îmbarc într-un nor cu destinaţie necunoscută şi mă gândesc la tine Suflete!
  Cerneala probabil nu s-a uscat încă, oamenii ţipă, tu te temi iar eu, eu zborrr!
  Ai grijă de tine ,Suflete!
  Ai grijă de oameni! 












                                                                                              Aimee:x
               

16 comentarii:

Lorelei spunea...

how fragile we are...

yume-chan spunea...

Frumos...Superb...Ca de obicei ma lasi fara cuvinte!^^

P.S.Am dus dorul postarilor tale ;).

Raisa spunea...

Absolut minunat!

fatacareaduceploaia spunea...

Nu imi amintesc sa fi citit ceva mai frumos in ultima vreme:)

VioletaS spunea...

Cum arata lumea noastra? Cam asa... fiecare stare emotionala pe care o avem zilnic, fiecare eveniment din vietile noastre este cu siguranta rezultatul propriilor noastre alegeri. Cel mai important este:
"Ai grijă de tine ,Suflete!"

Lexii spunea...

Suflete, oare cand te opresti? Nu toti oamenii sunt fiinte ata de reci si distante, preocupate doar de cicatricile lor-altfel, de unde le-ar fi avut daca nu din cauza sentimentelor? Nu esti singur niciodata in durerea ta...

Rose spunea...

Minunat! Nu cred că trebuie mai multe cuvinte.
Şi postul ăsta citit ascultând melodia de pe blog, care este superbă la rândul ei, te unge pe suflet! :)

1-800-2-A-CHILD spunea...

so beautiful
>:D<..

Anna. spunea...

ador postarea!

Aimee spunea...

Va multumesc tuturor ca ati trecut pe aici.In ultimul timp nu am prea avut timp sa va vizitez...Timpul meu este din ce in ce mai putin! Promit ca ma voi revansa.Si sper ca voi reusi sa imi fac mai mult timp pt a scrie ce am scris halucinant pe foi.

Albu Ionut spunea...

Imi place!:)

уКропчиК spunea...

Daca as crede ca stiu , as sfarsi prin a sti..Tot ce este nou, sperie!
De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.Suntem copiii nemarginiti in iubire, in dependenta, in lacrimi..
Si eu… iata-ma mai mult pentru mine decat pentru altii.
P.S. nu ma cunosti si nu te cunosc...dar vreu sa spun ca m-a impresionat ceea ce ai scris ...nu toti pot asa...sa se exprime in asa fel...succese in continuare.

Goda spunea...

Frumos...putin spus :)

Bury spunea...

wow!

Ionut Rusu spunea...

Ai un mode de exprimare fantastic...

Janina spunea...

Minunat