Întunericul din oglindă
la început am râs. habar nu aveam cu să definesc această nouă plăcere pe care mi-ai oferit-o pentru a o oferi la rândul meu , pe care mi-ai oferit-o să o duc acasă și atunci nu mi-am amintit unde e casa mea și nici unde ar putea fi casa lor și am păstrat-o toată pentru mine ! la început am greșit. habar nu aveam că nu era vorbă de plăcere, ci de siguranță implicit fericire, doar ajutorul pe care ai capacitatea să îl împarți să ajuți oamenii să dea ura la o parte ca pe o cortină să ai tu însuți curajul nebunesc de a o face ! oriunde ar fi defapt locul meu pe lumea asta la început îți va fi dor de sângele meu, îți va fi dat să tânjești necontenit după copilăroasa mea existență. așteptarea nu are nicio regulă, și atunci când nu mai ai nimic de pierdut atunci poți începe în sfârșit să plângi . la început m-am jucat cu lumina am stins-o , am aprins-o și am sperat că poate de data asta va veni cineva să mă salveze dar nu mai rămăsese nimic de salvat atât eu cât și