...atunci SCRIU...

Suntem poeţi... Ce vă pasă vouă? Ne strângem cu deplin curaj creaţiile la piept, ne ascundem versurile pe sub piele ca să nu ni le poată lua, şi ne tatuăm pe suflet ultimele secunde de libertate.După aceea ne aruncăm în lume, suntem a tuturor şi în acelaşi, timp a nimănui ! Noi, poeţi excentrici, visători! Noi avem propria noastră lume!Ne rătăcim prin metafore , ne ascundem în vocale, alunecăm în spaţiile lăsate goale de răsuflarea pronunţiei.Suntem uneori atât de naivi , atât de copii! Suntem bucuroşi că am creat versuri , când defapt versurile sunt cele care ne-au creat pe noi. Şi suntem cu adevărat poeţi atunci când inimile ni se zbat în pagini, atunci când pleoapele ni se închid în scris , atunci când respiraţia nu mai există, oferindu-se pe deplin clipelor efemere de creaţie!Noi nu uităm... suntem fideli eternelor imagini şi ne rememorăm uitările, care mocnesc înăbuşit în noi... Poeţii dau timp, acest deţinător infinit de viaţă încărcat de incertitudini.Ei îţi