Dragă D. , Este ultima dată când îţi scriu, promit. Ca orice învinsă în dragoste, eu sunt jucăria stricată a sorţii, eu sunt aceea. Atunci când obişnuiam să te iubesc dragostea făcea din mine o copilă aproape frumoasă şi verii îi sclipeau ochii ,ca unei acrobate înaintea săriturii finale, când ne vedea tresăririle , ţinerile de mână.. Ne-am luat rămas bun cu o zbatere insesizabilă din gene, cu o bruscă şi iremediabilă sfială, ne-am luat rămas bun ca doi amatori şi acum trecem unul pe lângă altul ca doi străini.De atunci suntem prinşi în lumi separate şi ne întâlnim doar uneori asemenea unor prizonieri aduşi la vorbitor. De când nu ţi-am mai vorbit am fost tratată matriţial, protocolar.E înnebunitor să ştiu că nu ţi-a păsat şi îmi arunc gândurile spre tine cu dorinţa disperată, epuizantă că se vor amesteca cu ale tale , în solubilitatea creată de sentimente, că se vor vor amesteca ca nişte organe donate, perfect acceptate, comptibile şi am speranţa că vor face într-un final parte