Îmi spuneai să omor aşteptarea,am făcut-o!
Eu nu am iubit niciodată. În zâmbetul tău de bărbat frumos se prăbuşesc cai negri şi parcă le pot depista ochii în flăcări. În inima mea de femeie tânără se ucid cerbii între ei şi coarnele lor îmi străpung retina şi mi-o inundă de lacrimi. Toţi îmi spun că nu vei veni niciodată. Am pictat un tablou alb, alb şi mi-a luat aproape o veşnicie.Nici nu ştii cât de greu este să amesteci albul cu albul şi să nu se creeze echilibrul perfect cromatic. L-am pictat pentru ziua în care vei recunoaşte că m-ai iubit. Mă tem că lupta dintre noi nu se va sfârşi nici atunci... Mă tem că mă vei minţi şi în Cosmos se vor auzi împuşcături! Atunci îmi va fi frică să mai privesc tabloul, ar fi împânzit de păsări moarte şi ne-ar lipsi delirantul alb. După mult timp ţi-am scris numele fără să clipesc fără să plâng. Şi cred că dragostea e doar pierdere de sine, poate că a venit timpul să lupt pentru mine! Aprinzi la marginea inimii mele o lampă, vrei să îmi incendiezi simţurile deja sfârşite, dar mă