...atunci SCRIU...

Singur ţi-ai dinamitat soclul, vara se ascunde printre ţipete chinuite , ţipete ce îţi părăsesc buzele şi se aruncă spre mine... Am primit neîmplinirea dragostei noastre ca pe o mutilare a dragostei în general, ca pe un eşec irecuperabil şi de atunci nu mai pot privi vara în ochi. Vara asta îmi e atât de străină.Ei îi plac stridenţele şi îmi tratează calmul cu indiferenţă. În timpul secundelor impare îşi trimite armata de păsări spre mine... Vara m-a întrebat de tine şi i-am spus că o trădezi cu păsările spin, că mă trădezi pe mine... Vocea mea a sunat atât de trist , undeva dincolo de neîmplinire şi reproş, undeva dincolo de nefericire şi prima dată am văzut în ochii verii lacrimi... Las memoria să se destrame şi să zboare departe, fluturii o însoţesc fantomatic, prea puţin palpabil dar în acelaşi timp dureros... În sensul iubirii ne-am rătăcit amândoi, acest sens giratoriu de sentimente şi durere, această posibilă împlinire , care defapt e cel mai lamentabil eşec. Nu cli