Sculptează în mine vara!
E vară ,străinule!Încercarea de a trăi mă epuizează şi îmi trimite gândul spre spaimele celorlalţi, în gândurile celorlalţi... Mă închid într-o cameră ticsită de cărţi şi vara reînvie în mine...fluturii se desprind din pereţi şi plutesc delirant spre tine!Mă doare măduva şi durerile mă dor şi vara mă-ntreabă de tine! Sufletul meu s-a transformat în labirinturi iluzorii ...Îmi închid visele în visele tale şi îţi pun lacăte la ochi să nu le găsească nimeni... Am început să respir fără aer şi să îmi văd numele scris orb, vertical în lumea asta aparent romboidală sau poate circulară. Dar m-am înşelat în a patra dimensiune doar a-urile erau scrise cu sânge... Dacă nu aş fi fost doar om într-o zi de vară ca asta... dacă nu ar depinde totul de o secundă ca şi cum absurdul ar fi redus la zero,în acest teatru care se numeşte viaţă.....dacă nu ai fi plecat...dacă... E oribil , străine, cum trecem inuman prin soarta altora fără să ne pese, fără să ne doară , apoi le îngenuchiem aşt