Ea nu mai ...
Ea,nu mai scrie, ...literele îi sunt străine, fade!Cuvintele i se amestecă haotic printre gânduri!A spart milioane de călimare, a rupt mii de foi...A lăsat în urmă cu frivolitate romanele aproape ascetice pe care înainte le scria cu atât de multă uşurintă. Ea, nu mai vede, ...şi-a strâns privirea la piept şi fără milă ,aproape malefic i-a arunca-o neîndurător Bătrâneţii, nu mai are nevoie de ea....Ea nu mai vede cadenţa picăturilor de ploaie pe luciul caldarâmului, nu mai vede curcubeele,răsucirea frunzelor aflate în puterea vântului.A lăsat în urmă imaginile tinereţii şi nu mai vede,doarme! Ea ,nu mai iubeşte, ...iubirea îi pare perfidă, falsă, dureroasă.Nici nu urăşte...Ea îşi aruncă vitezeşte privirea spre toţi , îi acoperă cu verdele ochilor ei .Priveşte, dar nu vede nimic! Ea, nu mai pictează, ...detestă culorile pentru că sunt prea clare prea exacte,nu iubeşte nuanţele pentru că nu le înţelege inexacitatea, nu le vede echilibrul.A ascuns în sertare adevă