Scrisoare despre Oameni(pentru suflet)
Dragule, Probabil te miră că îţi scriu,mă miră si pe mine... Dar îţi promit, o fac pentru ultima data! Iţi scriu pentru că lumea îmi pare din ce în ce mai fadă, mai străină, mai ipocrită. Iţi scriu pentru că nu mai am îngeri de aruncat spre tine, nu mai am umbre de împarţit cu noaptea...Nu mai sunt decât un sfârşit tragic a persoanei pe care o cunoşteai. Nu mai este prea mult, mă simt ostenită..Nu pot să inţeleg orele care aleargă delirant pe acelaşi traseu vieţi întregi... Nu mi-a mai rămas prea mult timp...Dar în timpul astă te rog să treci pe la mine... Singurătatea asta mă omoară!Când te voi simţi aproape aş putea renaşte din privirea ta căpruie, fragilă.... Nu mai am timp să mă plâng cum o faceam la treisprezece ani...E prea târziu!Nu mai sunt un copil ce aleargă cu vântul, regretând că pierde mereu întrecerea cu acesta. Pur si simplu nu mai sunt..Acum vântul mă lasă în urmă.. Dăcă mi-ai căuta ochii i-ai găsi printre zâmbete ude...Buzele au devenit înc