Te rog , pe tine umbră, sa redevii ființă!
Umbra asta mă iubeşte pentru că pot avea orice culoare îmi doresc Mă pot îmbrăca oricând în verde..ea însă nu poate atinge culoarea ierbii niciodată, Nici măcar nu poate muşca din verdele merelor pădurețe... Uneori,de ciudă , sfidează încolăcirea șarpelui în jurul Evei. Pentru fericirea mea, umbra are doar două unghiuri.. Mă ascund cumva să mă lase in pace luminile... Să nu se sperie umbra de ele și să mă părăsească pentru totdeauna. E amuzant să o vad geloasă uneori, încercând să se ridice pe vârfuri pentru a-mi egala statura. Uneori o văd cum se dezlipește de trup în lumină Însă, întunericul o aduce înapoi la mine. Mă întreb uneori cum reușește să stea cu mine mereu-vizibilă sau invizibilă- Mă urmărește ca un detectiv neobosit. Oare îmi visează visele? Cel mai mult îmi place când se joac ă cu fluturii De mine fluturii se sperie mereu.. Însă pe ea poposesc fără fric ă . Mai nou umbra se poartă foarte straniu Apare rar și ma veghează puțin ... Probabil și pe ea