Jurnalul unei pasiuni. Cap.3.Durerea
<Pagina de jurnal> Moartea cand vine nu te intreaba: ti-ai trait bine viata? Indiferent daca ai trait-o bine sau rau, mult sau putin e inevitabil sa nu o pierzi... Pe albia timpului zilele se scurg monoton si dureros...Cand au trecut pe firul vremii zece zile?Sunt frant de truda, cu oasele zdrobite...Nu , nu-i durere, nici oboseala fizica, sufletul mi-l simt bolnav.Mereu mi se pare ca pluteste pe taramuri nepamantesti, intr-un feroce neverosimil. Si cand ma trezesc ma sperii de lume si iar fug departe unde nu sunt oameni. Ma mir ca reusesc sa astern pe hartie aceste randuri, probabil o fac mecanic. Habar nu am ceea ce scriu daca frazele sunt coerente si nu alandala, rod al unui creier obosit. Zi de zi dorul devine mai intens, mai distrugator..Fara voie imi revin pe ecranul inchipuirii momente petrecute cu Ada...Ma zbucium nevolnic,ma topesc in singuratatea aspra a odaii.Cand ma culc noaptea ostenit o simt aproape de mine, ii simt rasuflare